Ana Porgras: disperarea sărăciei a făcut-o campioană mondială

Ana Porgras: disperarea sărăciei a făcut-o campioană mondială.

Campioana mondială la bârnă Ana Porgras are o familie destrămată şi a fost crescută mai mult de tehnicienii de la Galaţi. Ana Porgras a reuşit la 17 ani neîmpliniţi să aducă gimnasticii româneşti primul aur mondial după nouă ani de secetă.

Părinţii Anei s-au despărţit în urmă cu aproximativ nouă ani, dar nu înainte ca certurile dintre ei să fie pe punctul de a o răpi pe fată gimnasticii.

Prima dată când a vrut să renunţe la gimnastică era doar în clasa I, episod care s-a repetat prin clasa a IV-a. Antrenorii Paul şi Agripina Gâlea din Galaţi, cei care au avut grijă de Ana, împreună cu învăţătoarea Fănica Diaconu, încă de când aceasta avea numai patru ani, au reuşit totuşi să-i convingă părinţii să o lase să continue.

Atât mama, cât şi tatăl sunt în străinătate

În urmă cu patru ani, imediat după ce Ana a intrat în lotul olimpic, familia ei s-a risipit şi mai mult. Mama ei a fost nevoită să plece să muncească în Italia, pentru a avea bani să-şi crească fetele. Ana are o soră mai mare cu doi ani, care este şi cel mai mare suporter al ei, deşi viaţa le-a ţinut departe una de cealaltă. Sora gimnastei a fost lăsată în grija unchiului din Bârlad, când Ana a ajuns la lotul naţional de junioare de la Oneşti. Tatăl era plecat şi el în lumea largă, cu mulţi ani înainte. S-a întâmplat să treacă şi aproape un an fără ca Ana să-i audă măcar vocea la telefon.

Integral în Adevărul